Știai că sunt două categorri de coppii ai străzii?

Știai că sunt două categorri de coppii ai străzii?

Nici eu nu știam! 

Există o literatură științifică ce abordează acest aspect. Ea distinge două tipuri de copii ai străzii:

1. Cei care își duc viața în stradă.

Trăiesc din muncă, cerșetorie sau furat. Mai ales de la străini! Seara, însă, se întorc la părinții lor, care nu locuiesc în stradă, ci în vreun cartier apropiat de zona lor de acțiune. Unii trăiesc cu părinți abuzivi. Divorțați. Duri. Sau sunt orfani și sunt îngrijiți de familia lărgită.

2. Cea de-a doua categorie sunt copiii străzii, care trăiesc și dorm în stradă.

Pe stradă. În stradă! Noapte de noapte! Zi de zi! Cartonul și pătura este casa lor. Imaginează-te alături de ei, căutând un loc în care să te așezi noapte de noapte. Cartonul – patul pe care se întind, să nu doarmă cu spatele chiar pe trotuar. Pătura – cuvertura ce îi păzește de frigul și roua nopții. Și un nylon. Că plouă deseori în zonele tropicale al lumii.

Unii copii au părinți. Dar sunt săraci. Cerșesc și ei zi de zi. Și ei dorm pe stradă. Majoritatea copiilor însă, sunt orfani. Ai nimănui. Și nimeni nu este interesat de ei. Unde să meargă? Dorm în stradă. Nu au unde să se întoarcă după o zi de muncă. Sau de furat! Sau de cerșit! Nu au adresă. Nu au identitate. Nu au număr de casă. „Unde stai, Baina?” „Vizavi de Ambasada franceză. Lângă containtere.”

Acest fenomen al „copiilor străzii” este foarte dezvoltat în aglomerările urbane. Iar Antananarivo, supra-aglomerata capitală a Madagascarului, cu 4 milioane de oameni ce se înghesuie pe o suprafață mică, este locul perfect pentru un astfel de trai. Dur. Anonim.

UNESCO înregistrează peste 25.000 de copii ce își duc viața pe străzile orașului. Nu par agresivi, dar pot fi. În general, sunt prietenoși. Dar insistenți. Insistenți. Nu te lasă în pace până nu le dai ceva. Orice. Un sandvich, că îi este foame. O haină, că are hainele rupte. Bani, că pot să cumpere orice cu ei. Însă nu toți acești 25.000 de copii dorm în stradă. În stradă sunt aproape 2.500 de copii.. Dorm pe stradă!

În 2004, erau înregistrați prin organizația Medici fără Frontiere în Antananarivo 873 de copii dormind pe stradă, în 6 locuri specifice și 160 dormind pe cartoane sau sub corturi din material sau plastic. Dar aproape s-a triplat numărul lor.

Prin proiectul „Copii fără identitate” vrem să facem o diferență în viețile unora dintre ei. Împreună cu partenerii noștri, Asociația 2400 de zâmbete, îi vizităm pe copiii care dorm în Antaninarenina, în parc, pe stradă și în jurul toaletelor acestui spațiu public. Când ajungem cu busul medical în parcarea Antaninarenina, de obicei ne salută din cele două containere prin care scormonesc.

Ne așteaptă! Și miros de îți rup nasul! Dar sar pe tine să te îmbrățișeze, deoarece te-ai gândit la ei și i-ai căutat.

Sunt acolo între 40-50 de copii.. Iar de sărbători, numărul aproape se dublează. Noi le oferim ajutor medical prin Clinica mobilă Betesda. Nu doar lor, ci și părinților lor. Unii au părinți, iar alții sunt orfani. Le oferim și Îmbrățișări. Ne cer să îi îmbrățișăm. Le oferim și Timpul nostru, jucându-ne cu ei, încurajându-i în timp ce pasează minte în diferite jocuri. Iar partenerii noștri, Asociația 2400 de zâmbete, organizează aceste jocuri, lecții biblice și le oferă o masă caldă. Hrănitoare. Specială pentru copiii subnutriți.

Îi cunoaștem deja pe nume. Și ei ne cunosc pe unii dintre noi. Ca să îmi rețină numele mai bine, le-am spus că mă numesc Jackie Chan! Așa rețin mai bine numele meu: Jackie Chan. Orice copil al străzii l-ar reține. S-au distrat grozav. De fiecare dată când ajungem la ei cu Clinica mobilă Betesda, mă înconjoară și mă întreabă: „Cum te cheamă? Jackie Chan!” „Jackie Chan?” Ha! Ha! Ha! Râd de se prăpădesc!

În fiecare zi duci gunoiul la tomberon, așa e? Sau poate te ferești. Îl trimiți pe altul din familia ta, că miroase urât acolo. Cum ți se pare mirosul containerelor? Respingător, te cred! Acești copii, care miros a gunoi, sunt oameni! Și sunt chiar plăcuți, dacă treci dincolo de hainele sărăcăcioase, rupte, și zdrențăroase și mâinile și picioarele murdare. Îi iubim! De aceea mergem la ei miercurile seara. Tot la două săptămâni.

Ai vrea să vii cu mine? Ai vrea prin mine să le dai îmbrățișarea ta? Ai vrea să le spui că Dumnezeu îi iubește? Cât sunt de importanți, chiar dacă starea lor este una dificilă și aparent fără speranță? Fă-o prin mine! Prin lucrarea Clinicii Betesda.

❤️Oferă-le sandvichul tău și îmbrățișarea ta ACUM! https://misiunemadagascar.ro/prin-sustinere-financiara/

Nu mai sta pe gânduri! Acționează cu compasiune și iubire!

Distribuie acest articol

Facebook
Twitter
LinkedIn
WhatsApp
Telegram
Comentarii

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Continua să citești

Știri

ro_RORomână