Deciziile unei copile malgaşe şi pretul greu al pedepsei cu închisoarea

Deciziile unei copile malgaşe şi pretul greu al pedepsei cu închisoarea

O zărisem printre deținuți. Era în rândul femeilor, ce stăteau într-o parte a micii curți acoperite. Să fi fost vreo 15, câte am apucat să număr rapid din ochi. Stăteau pe jos, cu picioarele strânse sub ele. Ne ascultau cu atenție. Alături, cam 120 de bărbați aspri, cu priviri încruntate, cu haine rupte și jerpelite. Aveau voci răgușite, deși afară erau aproape 40 de grade. Sufocant.

Eram prins cu o parte din organizarea întâlnirii acelei dimineți. Eram atent acolo. Gândul îmi spunea că acea fetiță era copilul unui gardian al închisorii. Nicidecum o deținută. Era una singură. Prea mică pentru o închisoare. Prea inocentă pentru viața dură a detenției. Da, așa gândeam.

Eram în închisoarea din Miandrivazo, și le predicam oamenilor. Prietenii mei, cinci bărbați din Biserica Betesda din Watford, făcuseră eforturi considerabile în acea dimineață toridă să vină la închisoare.

Aduseseră cu ei saci de orez. Dar, mai presus, aveau în inimi cea mai bună veste pe care o puteau împărtăși. Vestea libertății, în ciuda gratiilor. O libertate pe care apostolii Pavel și Sila o experimentaseră în închisoarea din Filipi, în ciuda butucilor grei în care le erau prinse picioarele, în ciuda lanțurilor de care brațele lor erau suspendate de pereții reci ai celulei. O libertate pe care o afli doar în Isus Hristos, Mântuitorul. Despre asta a predicat pastorul Cristian Niță.

Ne-am rugat pentru acești bărbați și femei, privați de bucuria libertății. Le-am oferit broșuri, iar pastorul Solofo le-a oferit 5 Biblii mari. Au fost donate bibliotecii închisorii, ca să aibă toți acces la ele. Așa sperăm. Apoi am cerut gardianului să ne permită să le oferim bomboane tuturor. În timp ce echipa le împărțea, au putut să vorbească cu oamenii. Să schimbe fraze scurte în engleză, după cum reușea fiecare să le croșeteze, în scurtul timp de primire a unei bomboane.

„Am putea să vedem o celulă a bărbaților, vă rugăm?”, l-am întrebat eu pe șeful închisorii. 

„Da. Se poate. Să intrăm aici.” Era cea mai apropiată ușă. 

Eram împietrit în pragul ușii. Celula era mare. Și foarte înaltă. Și...goală! Nici un pat. Pe pereți, jos, de-a lungul lor, dar și sus, agățate în puținele cuie, erau sărăcăcioasele bunuri ale bărbaților, în pungi de nailon. Pe un singur perete, sus, la aproape trei metri, erau ferestrele mari, ferecate cu gratii.

„Unde sunt paturile, domnule comandant?” l-am întrebat eu surprins. „Le-am scos afară, deoarece erau supraetajate, iar unii au încercat să evadeze.” „Și dorm pe jos?” „Da,” mi-a spus ferm comandantul închisorii. „Dorm pe jos, unul lângă celălalt.”

Când să ieșim din aripa închisorii unde avuse loc întâlnirea, bărbații din Londra, m-au oprit, nedumeriți. Sau mai degrabă, șocați. Nu înțelegeam de ce.

„Marcel, această fetiță este închisă aici!” Am făcut ochii mari! M-am aplecat spre ea și am întrebat-o: „Cum te cheamă?” „Miora”, mi-a răspuns. „Câți ani ai?”, am insistat din nou. „13 ani.” „Și ești închisă aici, Miora?” „Da”, mi-a răspuns ea cu tristețe.

Eram nedumerit. Era mai micuță decât fetele mele, Alessia (16) și Ruth (15). Era mărunțică. Slabă. Mică. O fetiță! Avea părul împletit în codițe mici și strânse, cum preferă africancele. Ce a adus-o în locul acela atât de sinistru? Am descoperit că smulsese un lănțișor de la gâtul cuiva în piață și a fugit. Dar au prins-o. Iar acum urma să stea în închisoare.

„A primit sentința, domnule comandant?” am insistat eu. „Nu, încă nu a primit-o.” „Și care ar fi pedeapsa pentru acest furt?” „Ar putea primi între 2 și 5 ani de închisoare.” Wow! Am rămas încremenit. „Nu este cam mult pentru un copil?”, am insistat eu. „Așa este legea!”

Eram pe mașină. Eram tăcuți cu toții, obosiți și de zilele lungi pe care le-am petrecut în căldura arzătoare evanghelizând oamenii și oferindu-le ajutor medical. Însă eram frământați de același gând.

Géza a îndrăznit să-i dea glas: „Ce se va alege cu fetița aceea de 13 ani în închisoare?” Va mai ieși cu mințile întregi de acolo? Așa de puține femei între atâția bărbați! Și toți...înfometați. Ce abuz trebuie să fie acolo!” „Într-adevăr”, confirmă pastorul Solofo, care de aproape 10 ani este implicat în lucrarea cu închisorile, „e mult abuz sexual în închisoare. Și multă violență. Părinții de afară sau soții nu pot opri abuzurile împotriva celor dragi, copii, fetițe sau a soțiilor lor închise. Dacă vrei să ai o viață mai bună, cedezi! Iei abuzul ca o cheie spre o viață mai bună în perioada grea a detenției. De aceea mergem cu Evanghelia acolo. Ea schimbă viețile. Iar unii dintre cei schimbați devin apărătorii celor mai slabi. Am încredere că Dumnezeu poate să facă așa lucrurile și în cazul Miorei.”

Am oftat cu toții, majoritatea dintre noi având copii, fetițe de aceeași vârstă cu Miora.

Miora a rămas pe lista noastră de rugăciune. Insă am decis să ne interesăm și de soarta ei prin pastorul Solofo. Am dori cumva să „o protejăm” de afară, chiar dacă fapta este a fost una rea, ce a aruncat-o în iadul închisorii. Nu avem încă pașii clari legați de Miora, dar vom cere rapoarte cu privire la ea ca și parteneri implicați în lucrarea cu închisorile.

Ai vrea să te rogi și tu pentru Miora? Ai vrea să te rogi pentru bărbații și femeile din închisori? Au făcut lucruri greșite, dar mulți regretă aceste fapte. Pentru unii dintre ei, închisoarea a fost locul unde Dumnezeu i-a putut bloca pentru o vreme, ca să își facă liniște în inimă și să asculte mesajul Lui. Să îl accepte în inimă. Să le transforme viețile.

Bărbații din închisoarea din Miandrivazo dorm pe jos. Direct pe podeaua de ciment și lut. Unii au vrut să evadeze. Plătesc toți. Ai vrea să te rogi și pentru ei? Te chem să îți iei angajamentul de a te ruga cel puțin odată pe săptămână pentru bărbații, femeile și copiii din închisorile malgașe. Dacă o faci în aceste momente, doar scrie atât în comentarii: EU mă voi ruga! Atât!🙏🙏🙏

 

Distribuie acest articol

Facebook
Twitter
LinkedIn
WhatsApp
Telegram
Comentarii

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Continua să citești

Știri

ro_RORomână